Una din recentele întrebări care mi-a fost adresată este, dacă nu mi se pare că vorbesc prea mult despre sexualitatea creștinilor? Pentru că venea de la o persoană bine intenționată, consider că e necesar să formulez un răspuns și să îl public, întrucât nu este o întrebare izolată, ci apare des.
Cred că fiecare din noi are o menire pe acest pământ. Unii o descoperim, alții nu. Unii o împlinim, alții nu, iar unii o împlinesc parțial. Neîmplinirea menirii de multe ori are ca și motiv, ceea ce ar spune alții despre menirea noastră. Un exemplu uşor de înţeles: fiecare din noi avem menirea să spunem altora despre mântuirea oferită de Domnul Isus Hristos, puțini o fac, cei mai mulți au rețineri, din cauză că oamenii i-ar brusca sau ironiza. Ei bine, acesta este motivul, cu variaţiile sale imens de multe, pentru care mulţi oameni nu au curajul să-şi împlinească menirea sau unii falimentează în a o face.
Dacă aş afirma că nu îmi pasă de ce zic oamenii, aş minţi. Niciunul din noi nu este imun la afirmaţiile celorlalţi, dar am ales să suport consecinţele împlinirii menirii. Una din chemările mele care este clară şi despre care nu mă îndoiesc deloc, este să scriu şi să vorbesc despre subiectul sexualităţii maritale, curate şi corecte, fără ocolişuri şi tradiţii nefondate biblic. Asta mă costă, unii oameni m-au penalizat dramatic, totuşi voi continua. Nu o voi face din încăpăţânare, din revoltă, din aflare în treabă sau alte motive puerile. O voi face pentru că văd nevoia şi pentru că văd dezastre care nu ar trebui să se întâmple. (mai mult…)
Dacă ai găsit o eroare, selectează textul greșit si apasă Shift + Enter sau Clik aici pentru a ne anunța.
