You are currently viewing Pornografia în sexualitatea creștinilor

Pornografia în sexualitatea creștinilor

Cine a avut măcar o dată curiozitatea păcătoasă de a privi un film pornografic sau imagini pornografice, a văzut cu siguranță un element proeminent și anume, că lipsește contactul și afecțiunea. Totul e cât se poate de tehnic, instinctual, animalic și mecanic. Ce contează la astfel de filme este penetrarea, restul sunt în cel mai bun caz detalii absolut necesare, dar filmul pornografic este cu și despre penetrare, fără prea multe atingeri sau afecţiune, penetrare și atât.

Sexualitatea promovată azi este de tipul ”contactless”, adică se elimină orice urmă de afecțiune, emoție, protecție, milă sau alte simțăminte pur umane. Sexualitatea promovată de pornografie, de cinematografie, muzică, cărți, reviste este una în care emoțiile nu sunt importante, atingerea nu e mai modă și e penalizată. Totul se vrea a fi mecanic și tehnic. Singurul scop al sexualității devenind o eliberare de tensiunea sexuală și o explorare a fanteziei, din ce în ce mai pângărită de demonii moderni ai erosului murdar.

Sexualitatea creată de Dumnezeu nu are de a face cu egoismul și cu pângăreala. Sexualitatea a fost creată de Dumnezeu pentru a crea o unitate sfântă, plăcută, plină de dragoste între soț și soție în cadrul strict al căsătoriei. Sexul e una din cele mai mari binecuvântări pământești pe care ni le-a dat Dumnezeu, dar care a fost furată și se poate foarte ușor întoarce ca cea mai veninoasă și pângărită viperă a păcatului. Este ca benzina sau motorina unui vapor, poate duce nava în port, o poate purta peste valuri uriașe, poate tăia marea și oceanul, poate propulsa cu putere marea navă prin valurile oceanelor și poate duce în siguranță nava și oamenii dintr-un port în altul, pe ”un teren” foarte instabil și sensibil. Totuşi, acelaşi combustibil, dacă ai nefericirea să se aprindă, poate face praf nava mai repede decât toată apa care o înconjoară.

Relațiile sexuale din actul erotic sunt adevărate motoare de putere pentru partenerii unei relații, sunt factori destresori fără egal, sunt stimul extraordinari, sunt senzații unice de neegalat în alte contexte. Intimitatea de calitate a soților căsătoriți, poate motoriza la propriu relația și potențele celor doi. Pe de altă parte, otrăvirea intimității sexuale produce dezastre. Știu familii cu rezervorul intimității spart, sau înghețat, sau plin de impurități și asta îi văduvește de mari binecuvântări, unii ar urla dacă ar putea, de drama prin care trec. Sexualitatea otrăvită va otrăvi viața familiei, o va contamina, o va distruge scandalos și oribil.

Meditez des la cât de pocăiți ne dăm în unele sectoare ale vieții și cât de păcătoși suntem cu pocăința trăită. Cât de puțin ne interesează și facem în legătură cu sexualitatea noastră, care are legătură directă și puternică cu trupul nostru, care este templul Duhului Sfânt. Ne sforțăm la posturi, citirea Bibliei, fapte de binefacere, cântări, predici, rugăciuni și alte activități spirituale, dar urlăm în interiorul nostru din cauza neîmplinirii datoriilor minime către trup. Ne străduim să trăim sfinți teoretic și falimentăm în cele mai mărunte și de bază obligații, una din ele fiind împlinirea datoriei de soți și de soții.

Creștinii fac sex pornografic în foarte multe din cazuri. Acel sex contactless, acel sex fără atingeri, fără pasiune, fără interes, fără implicare, acel sex din datorie și nevoie, lipsind afecțiunea și iubirea. Mai mult promovăm o astfel de sexualitate ca fiind învățătură Biblică, facem din acesta standard pornografic virtute, vrem să transmitem semenilor că sexul corect e cel doar în vederea înmulțirii, vrem să ne înnăbușim orice dorință, pasiune pentru celălalt, dorință de intimitate. Ne credem un fel de zei ai credinței sau vrem să devenim. Pornografia e în casele creștinilor și asta se vede în dezastrele maritale existente, în numărul mare și crescând de bărbați și femei dependenţi de pornografie, în numărul mare de bărbați și femei care au trișat sau ar trișa dacă nu i-ar prinde nimeni.

Am făcut din intimitatea oferită de Dumnezeu ca dar, un monstru, un monstru care ne mănâncă relațiile în loc să o folosim ca factor creativ, motivator, energizant, înălțător. Facem sex din obligație fără a avea habar ce binecuvântări trec pe lângă noi. Ne credem deștepții Bibliei și punem reguli care niciodată nu apar acolo, ne credem mai sfinți ca papa și acționăm împotriva relației sănătoase. Nu Îl credem pe Dumnezeu în stare să suporte sexul, credem că El a făcut din greșeală chestiile alea între picioarele oamenilor, credem că e prea rușinos și nesfânt să vorbim despre sex dar bătăliile minții sunt imense.

Vedeți? Observați câtă pornografie e în sexualitatea creștinilor. Atingeri cât mai puține sau deloc, sexul din datorie, nu vorbim despre asta, nu se abordează în biserici decât ca amenințări și interdicții și credem că așa suntem și devenim sfinți.

Nu dragii mei, nu asta a vrut Dumnezeu să facă. Dumnezeu a creat sexualitatea pentru a oferi binecuvântare familiilor, pentru a se simți soțul și soția bine, în extaz, pentru a gusta plăceri la limita percepției omenești. Poate pentru a ne arăta puțin, foarte puțin despre plăcerea unirii divine. Hm, o să fiu penalizat rău pentru asta dar nici nu mai suport închisoare matrixului religios. Sexul este invenția lui Dumnezeu, el poate fi plăcut, înălțător, energizant, vibrant, creator, liniștitor. Puteți pentru o clipă să scoateți ochelarii religioși și să priviți în scriptură simplu și direct?

Dacă ai găsit o eroare, selectează textul greșit si apasă Shift + Enter sau Clik aici pentru a ne anunța.

Teofil Gavril

Sunt soțul unei femei extraordinare, Ana. Mă simt tare binecuvântat cu ea și sper că și ea cu mine. După asta sunt consilier creștin cu mare pasiune pentru oameni și pentru familii. Produc săptămânal și emisiuni de radio pe această temă și mă străduiesc să împlinesc cât mai multe din cele pe care le descopăr greșite în viața mea și în relația pe care o am cu soția mea.

This Post Has 3 Comments

  1. Victor

    Când a fost lansat filmul „50 de umbre ale lui Grey”, am descoperit că destui dintre cei cu care interacționam la serviciu citiseră cartea, văzuseră filmul și discutau comparativ despre ele. Cu acea ocazie am aflat și eu despre filmul în cauză, drept pentru care, pentru a mă informa, am început să caut materiale care să prezinte o perspectivă creștină despre el. Mi s-a părut straniu să nu găsesc nicio predică sau emisiune radio creștină pe tema respectivă, ci doar câteva articole pe internet.

    Și mai straniu mi s-a părut că la biserică se predica, în continuare, din Vechiul Testament, istoria poporului evreu. Ceea ce mi-a dat încă o dată sentimentul că nu știm pe ce lume trăim și că ne izolăm în mod voit în subcultura noastră evanghelică, pentru a nu ne fi disturbat confortul.

    Vorba unui prieten apropiat de-al meu: „Pocăiții sunt discriminați? Tu ai o mulțime de prieteni necredincioși și încă nu te-a discriminat niciunul dintre ei. Ei de ce nu au asemenea prieteni? Pentru că nu vor! Nu pentru că sunt discriminați.”

    Rămâne întrebarea câți dintre bisericile noastre au citit cartea, au văzut filmul, dar nu au îndrăznit să discute în mediul creștin despre asta?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.