Sigur că titlul e interesant chiar și pentru pocăiți, sau în special pentru noi, care știm că avortul e crimă, care știm că unele metode contraceptive sunt abortive și care vrem să nu păcătuim. Trebuie să recunosc că, metoda este una care se adresează în mod deosebit celor care sunt la început de drum în căsnicie, adică celor care se vor căsători în viitor sau celor care sunt în primii 5 ani de căsnicie, dar va fi și șocantă, pentru că nu prea se potrivește cu mersul lumii și al modei actuale, întâi cariera apoi copiii.
Se știe clar că cei mai sănătoși și bine dezvoltați copii sunt cei făcuți la tinerețe, în familii echilibrate și sănătoase. Cu cât trece vremea până la care se așteaptă să se facă un copil, cu atât cresc și riscurile ca ei să aibă mai multe probleme, nu știu logica, nu mă întrebați, probabil și corpul acesta omenesc a fost lăsat cu anumite etape și fiecare etapă trebuie trăită la vremea ei. Fiecare lucru își are vremea lui, spune Solomon, deci și făcutul de copii are vremea sa, așa că îmi vine în minte următoarea metodă ce contracepție.
Asta implică principiul ”fiecare lucru e frumos la vremea lui” deci, vremea de făcut copii este la tinerețe, adică imediat după căsătorie. Avantaje sunt multe, mai multe decât așteptatul după căsătorie până e gata cariera, casa, mașina etc. Copii făcuți la tinerețe sunt mai inteligenți, mai sănătoși, mai puțin predispuși la malformații sau boli genetice. Am văzut că în ultima vreme au apărut tot felul de articole, care lansează ideea că la bătrânețe e bine să faci copii, dar cred că învățătura e drăcească și dăunătoare. E ilogic ca trupul să fie mai capabil de reproducere la bătrânețe decât la vârsta tinereții, nu trebuie studii ca să ne dăm seama de asta. Toate au o vreme a lor.
În acest sens, o metodă bună de contracepție este ca actul erotic să se consume fără nici o reținere sau teamă de sarcină în primii ani de căsnicie. Mulți oameni, chiar atunci când ar trebui să se bucure mai mult și mai liber de sexualitate își pun tot felul de frâne. Teama de o sarcină e un stres imens și multe femei nu au capacitatea de a se bucura și a trăi implinirea sexuală din această cauză. Sexul făcut cu teamă, cu stres nu e împlinitor. Asta face ca nici femeia și nici bărbatul să nu fie satisfăcuți deplin. E ca și cum ai ști că bucuria ta poate fi urmată de o ”dramă”.
Cred că totuși cei mai mulți oameni sunt născuți ”din greșeală” și nu fiind doriți. Cei mai mulți dintre noi suntem niște ”încurcă lume” și asta ne afectează tare. Ne-am născut din neveghere, din eroare, din greșeală. Părinții au încercat să mai amâne dar dacă tot a rămas… De aceea unii oameni simt nevoia toată viața să își justifice existența. De asta trăim stresați și suntem combatanți. Noi am fost acceptați și mai puțin doriți. Asta are un impact mare, despre care voi mai scrie.
Metoda mea, că deja vi s-au ”lungit răbdările” este următoarea. Imediat după căsătorie soții să se bucure de unirea lor sexuală la maxim. Să se admire, să se iubească, să se exploreze, să se cunoască sexual bine. Să nu stea cu teama copiilor, ci chiar să îi dorească și să îi ceară. Asta va face ca primii trei copii să vină repede. Nu e o dramă, stați liniștiți, e o binecuvântare. Copii făcuți la tinerețe sunt țintiți bine, preciși, dacă credem psalmistul, care îi compară cu săgețile în mâna unui răzbionic. De ce trei?… pentru că împlinim porunca ”înmulțiți-vă” dar și pentru că este un timp suficient ca soțul și soția să se bucure unul de altul și să se cunoască bine pe ei, sexualitatea lor, timpul lor și modul de funcționare.
Cred că doar cine nu vrea nu cunoaște după trei copii care i s-au născut, cum funcționează trupul femeii și al bărbatului. După trei copii cred că lucrurile ”stau în mâna celor doi” în privința viitorilor copii. Ei pot decide dacă mai fac sau nu și pot face contracepție fără nici un medicament sau dispozitiv. E imposibil, dacă ai intenția asta, să nu înveți cum și când să te oprești.
Știți ce avantaje mari ar fi? Gândiți-vă: Sex împlinitor, satisfăcător și binecuvânatat este visul oricărui cuplu tânăr (aproape oricărui cuplu). Lipsa stesului și a fricii este un deziderat al oricărei femei care este și soție. Copiii vor fi așteptați, doriți și primiți ca binecuvântări. Cei doi vor învăța cum să se excite unul pe altul, care sunt punctele limită și până unde pot merge. Relația se sudează, sexul este o bucurie, copii sunt sănătoși și iubiți. Ce vreți mai mult?
Așadar. Vremea copiilor este la tinerețe. Știu, e clar contra principiilor societății moderne care ne îndeamnă spre carieră mai întâi. El, sistemul actual, vrea să ne stoarcă de energia tinereții, o vrea el, ne face să ne temem de sex, să îl dorim dar să ne stresăm la maximum. Ne provoacă să înghițim pilule și să ne dereglăm tot sistemul intern și mai pune și paie pe foc ațâțându-ne mereu. Nu e în beneficiul nostru dragii mei. Nu rezistă relațiile. Presiunea este prea mare. Tot Scriptura are dreptate. Ce ziceți? V-am șocat?
Dacă ai găsit o eroare, selectează textul greșit si apasă Shift + Enter sau Clik aici pentru a ne anunța.
După trei copii cred că lucrurile ”stau în mâna celor doi” în privința viitorilor copii. Ei pot decide dacă mai fac sau nu….asta e parerea dvs care nu are nici un suport biblic…de ce a zis Isaia Iata-ma pe mine si copiii care mi i-a dat Domnului ….de ce nu a zis Iata ma pe mine si copiii care i-am planificat eu ….m-ati dezamagit…
Deși nu îmi planific sau doresc să dezamăgesc pe cineva, o fac adesea, din cauză că am ales să judec lucrurile fără ochelarii religiei. Îmi dau seama că religia m-a îndepărtat de Dumnezeu, mai mult decât orice alt lucru pământesc. Nu am vrut să dezamăgesc pe cineva, deși am fost conştient că unii vor fi dezamăgiţi.
În realitate, discuția despre planificare sau nu a copiilor, e mai mult o chestie religioasă decât biblică. Știu mulți care pretind că au „câți copii a dat Domnul” dar oare ce înseamnă asta?
În fine, situația e foarte sensibilă și dacă o luăm în litera legii, toți oamenii fac voit sau „ne voit” planificare, dar nu toți acceptă asta. Sau credeți că dacă Dumnezeu vrea să se nască un anume om pe pământ, e limitat de concepțiile noastre? Nu, nimic nu-i poate sta în cale.
Problema nu cred că stă în numărul de copii, cum greșit eu am fost învățat, ci în atitudinea pe care o avem față de ei. Știu familii care au făcut mulți copii și i-a format bine dar cele mai multe din acesta familii, pe care le știu au procedat greșit. Frații s-au crescut unul pe altul, ceea ce e nebiblic dacă o luăm în litera legii iar. Ce obligaţie am eu să îl cresc pe fratele meu? Ce l-aș putea învăța sau educa eu, când asta e treaba părinților? Sau un alt frate sau soră pe mine?
Suntem responsabili de copii pe care îi creștem, mai mult decât de numărul lor. Textul citat de dvs vorbește despre faptul că acei copii, avuți de omul lui Dumnezeu, în ce număr… nu știu, erau cu el acolo. Aceasta e realizare, nu scorul neapărat. S-a făcut din numărul de copii o dovadă a pocăinței și nu se spune nimic în fața celor ce au mulți copii, dar cum sunt educați și formați copiii contează mai mult decât numărul lor. Isaia îi avea pe toți.
Da, și eu pot face sex cu soția mea fără restricții și bariere și ce vine, vine. Apoi copiii… s-o îngriji Dumnezeu… Nu, nu e deloc așa. Eu sunt chemat să îmi dau tot interesul să iubesc egal și necondiționat pe fiecare din copii și să îmi asum responsabilitatea pentru fiecare din ei. Sunt chemat să mă implic în viața fiecăruia egal și să investesc în ei. Nu doar de pâine si haine e vorba aici, ci de tot ce implică formare unui om. Dar asta nu se discută când e vorba de mulți copii…
Dumnezeu să ne dea înțelepciune tuturor. Oricum, fiecare din noi vom fi judecați individual și asta e bine. Oricum, fiecare din noi, cu mine în frunte, suntem supuși greșelii. Doamne ai milă!
Nu, nu am vrut să deranjez, dar asta se întâmplă pentru că Dumnezeu îmi schimbă viața. Mi-a cerut să renunț la ochelarii religiei și din cauza asta am luat și voi lua multe pe cocoașă. Dar nu mă supăr niciodată :). Fiecare din noi e liber să facă cum voiește, cu consecințele de rigoare. Sper să nu greșesc, dar așa văd lucrurile acum.
Oricum, accentul în scriere cădea pe altceva și dv ați înțeles că eu limitez nașterea la trei copii. Acolo vorbeam de cunoaștere și de decizie, nu de numărul de copii. Numărul e strict treaba fiecărui cuplu nu a mea.
Doamne îndură-te de mine păcătosul!
Ideea despre inmultire sper ca este o parere a ta personala. Si Isaac s-a inmultit chiar daca a facut 2, dar si Iacov s-a inmultit si a facut 13(de parca nu erau de ajuns 11, Dumnezeu a mai rotunjit putin cu Iosif si Beniamin). Si principiile pe care le enumeri pt a incuraja programarea numarului de copii fac din saracu Iacov oaia neagra: dupa 14 ani de casatorie s-a trezit cu 12 copii(ultimu l-am facut dup-aia) si 4 neveste de intretinut, si el poate era plin de datorii, pentru ca pana atunci muncise ca sa-si „compere” sotii. Si inca cum muncise!! Seara mai tragea si el pe acasa(vezi intamplarea cu mandragorele) si cand sa se mai ocupe si de copii daca il „sechestrau” nevestele? Si cum nu era de ajuns i-a si trimis la treaba cand nici varsta de buletin nu aveau(cel mai mare avea maxim 14 ani). Si culmea ca toate familiile pamantului sunt binecuvantate in Iacov si samanta lui! Deh, alte vremuri…
Ideea e ca nu numarul conteaza atata timp cat ii faci pe toti. Marele numar de copii cred ca este printre ultimele variabile care conditioneaza educarea copiilor. In primul rand este exemplul propriu si apoi stii tu restul ca am vazut ca ai scris articole care ating si latura asta. Cat despre hrana si imbracaminte, copiii neprihanitului nu o sa ajunga niciodata cersetori.
Evident că e părerea mea 🙂 și asta nu e regulă pentru nimeni. Ce ai dedus tu în comentariu nu e subiectul articolului meu. Nu am desconsiderat pe nimeni și nu am gândit despre cei cu mulți copiii ironic. Puneam în balanță filosofia cum că ar fi bine să faci copii după ce ești realizat material și profesional versus făcutul copiilor la tinerețe. Eu scriam pentru cei care au adresat întrebări pe acest subiect și eram subiectiv, după cum se vede.
În plus, mâncarea e ultimul lucru de care trebuie să aibă grijă un părinte azi, în condițiile actuale și la filozofia de viață actuală. Sunt multe alte capitole imens mai grele decât mâncarea.
Comentariul meu era de fapt o replica la raspunsul dat de tine Angelei, nu stiu in ce masura am tinut cont de articol..
Ce e de facut pentru acei oameni care nu sunt realizati material si profesional nici macar dupa 30 de ani? Teama cea mai mare a femeii nu e ca nu se mai poate distra sau ca nu-si poate trai tineretea, ci ca nu poate sa aiba grija de copil, ca nu stie unde sa se duca si ce sa mai faca ca sa-l poate intretine.Cauzele fricii ar fi mai multe: motive de sanatate, neincredere in sine, etc. E un pacat intr-adevat sa nu faci copii la tinerete dar cati tineri sunt sanatosi, impliniti, voiosi, apti sa faca copii in ziua de azi. Nu e rea vointa, e frica ca nu poti sa-i oferi copilului ce are nevoie, ca nu poti sa-l ajuti. Se pune problema cum scapam de aceasta frica?
Depinde ce înțelegem prin „nu sunt realizați material și profesional”. Pentru unii realizat înseamnă să se căsătorească, pentru alții să ajungă în top în domeniul lor. De obicei, oamenii care la 30 de ani nu sunt realizați au frici, sunt educați necorespunzător de părinți, nu din intenție ci datorită contextului.
Cred totuși că cei căsătoriți „se realizează” mai repede. Nu cred că în ziua de azi trebuie să ne temem că nu avem cu ce acoperi nevoile copiilor, mai mare e teama, dar in realitate nu ducem lipsă de mâncare și îmbrăcăminte. Mai degrabă trebuie să ne facem griji că nu putem să îi iubim corect din cauză că nici noi nu am fost.
Frica cea mai mare a unui tanar e ca nu poate avea grija de copil. Daca nu e realizat material, spiritual, profesional, daca nu are incredere in el, daca nici de el nu are grija, cum sa aiba grija de un copil. Ce sfat i-ati da unui astfel de tanar?
Copiii maturizează repede și degrabă „tânărul”. Dacă crede că nu poate avea grijă va trebui să investească în el din punct de vedere al inteligenței emoționale ca să crească. Va trebui să îți ia viața în serios, mai ales pe cea spirituală și va descoperi că e în stare de multe, doar că uneori crede minciuni.
Sfatul meu: să ia viața în serios și să se adapteze timpului și locului în care trăiește. Să creadă că părinții noștri nu au avut condiții mai bune, să creadă că Dumnezeu poartă de grijă, să creadă că viața merge înainte. Să creadă că pot învăța și se pot adapta pe parcurs. Cred că nici un părinte nu a fost deplin pregătit când au apărut copiii, ba cei mai mulți au fost luați prin surprindere. Deci: să trăim, să ne bucurăm de viață, să ne bucurăm de copiii pe care Dumnezeu îi lasă în viața noastră.
Imi plce poza sugestiva al acestui articol…..e deosebit de amuzanta 😀
Părerea mea este ca dacă un cuplu se căsătorește din dragoste nu ar trebui sa se abțină pana când pregătiți psihic sau financiar sa aibă copii. Parca religia propovăduia iubirea, nu? Iubirea între doi oameni,fără sa conteze orientarea sexuala este un lucru frumos și fiecare ar trebui sa iubească asa cum simte. Și sa facă asa cum simte. Se cheamă liber arbitru, cel pe care îl îngrădește ortodoxia cel mai mult.